Parafrazandu-l pe marele istoric Nicolae Iorga , localitatea Gura-Vitioarei are o poveste a ei , ,,dar trebuie sa tragi bine cu urechea ca s-o auzi si trebuie si un dram de iubire ca s-o intelegi ,, .

Comuna Gura Vitioarei se situează în partea de nord a judeţului Prahova, pe drumul naţional DN1A, la 28 km de municipiul Ploieşti, în vecinătatea oraşului Vălenii de Munte.

Comuna Gura Vitioarei are componenţa actuală (satele: Gura Vitioarei, Bughea de Jos, Poiana Copăceni, Făgetu, Fundeni) începând cu anul 1968 când s-a efectuat unificarea comunelor Făgetu (satele: Făgetu, Fundeni) şi Gura Vitioarei (satele: Gura Vitioarei, Bughea de Jos, Poiana Copăceni).
Existenta unei vieti organizate pe aceste plaiuri inca din vremuri stravechi este confirmata de insasi legenda unor toponime ca ,,Movila,, sau ,,Gorgonul ,, care ar fi fost cetati naturale ale dacilor preluate de romani pentru baza drumului roman.
Comuna Gura-Vitioarei este amintita in analele istoriei comunei prin : existenta monumentului istoric de valoare exceptionala ,, Hanu Rosu ,,din sat Fagetu , construit in secolul al XVII –lea , folosit ca ,,dejugatoare,, a postalioanelor ce faceau legatura intre cele doua principate prin pasul Bratocea ; prin mosia Brancovenilor din satul Fundeni ; prin existenta conacului Ciresanu construit in anul 1910 in sat Fagetu ; prin existenta monumentului istoric "Biserica Fundeni" , construita in anul 1800 , astazi ruine , unde s-au gasit placute cu scriere chirilica , traduse de savantul Nicolae Iorga ; prin existenta scolii in aceasta zona care este mentionata in anul scolar 1895 -1896 cand aici a inceput sa functioneze "Scoala Mixta" din Plaiul Teleajen , precum si prin relicve datand din perioada dacica descoperite in punct numit "Movila" situat in sat Gura-Vitioarei.
In locul numit "Movila" a existat o puternica dava, o cetatuie greu de cucerit, resedinta a unei capetenii geto-dace din ultimele secole inaintea erei noastre si punct fortificat care controla , impreuna cu cel de la Bughea , intrarea in Valea Teleajenului .Cladirea cunoscuta sub denumirea de "Hanu Rosu" este inscrisa in lista Monumentelor de Arhitectura a judetului Prahova si reprezinta singurul exemplu de han de posta care s-a mai pastrat in zona prahoveana si chiar in Muntenia . Ridicat pe vechiul drum comercial care lega Transilvania si tarile occidentale de zona dunareana si de aici cu Orientul , calea vaii Teleajenului a fost utilizata din antichitate , fiind singurul drum de care si de posta pana la inceputul secolului al XIX –lea . Hanul impartea distanta dintre Ploiesti si Valenii de Munte in doua tronsoane egale ; la Valeni , spre iesirea din localitate, se aflau alte doua hanuri tot atat de vechi ( hanul "La Francu" a fost mutat si remontat in incinta Muzeului Satului din Bucuresti).
Singurul han postal "de drum mare" a ramas "Hanu Rosu" de la Gura-Vitioarei , situatie care a sporit valoarea cladirii la categoria monument istoric de importanta nationala exceptionala .
Principala cale de acces in localitate este drumul national DN1A care face legatura cu statiunile turistice Slanic Prahova si Cheia , precum si cu Manastirea Suzana . Cel ce se incumeta sa faca drumetii in aceste puncte atragatoare pentru turisti este rasplatit din plin de frumusetea peisajului . Din Cheia , peste pasul Bratocea , se ajunge la Brasov .

Teritoriul comunei este caracterizat printr-un relief de deal si este strabatut de raul Teleajen in partea de est si de paraul Bughea in partea de vest , parau care se varsa in raul Teleajen la iesirea din satul Fagetu . Apele Teleajenului , lunca bine prunduita si umbrita de zavoaie racoroase , terasele joase sau mai inalte ce imprima o pitoreasca etajare a reliefului , culmile prelungi , mai domoale sau mai abrupte , datorate fragmentarii reliefului de catre vai adanci , mantia padurilor , pasunilor , fanetelor de un verde ce-si schimba nuantele de la un anotimp la altul , ca si nesfarsitele siruri de pomi ale livezilor ce incanta ochiul , toate acestea dau un farmec deosebit acestor locuri.